locatie
istoric
imagini
| profesori | | invatamant |
profiluri
laboratoare
| fisa scolii | | zilele titulescu | | revista scolii |
Scurta prezentare a celui ce a fost marele om politic roman N i c o l a e T i t u l e s c u Oricat s-a scris si se va mai scrie despre Nicolae Titulescu, mereu vom avea sentimentul ca nu este indeajuns. Nicolae Titulescu a fost si va ramane chintesenta unei gandiri ce defineste o natiune, mereu cerebral, a fost un luptator in transeele pacii intru o Europa pe care si astazi ne straduim sa o implinim. “… viata mea a fost o lupta continua in scopul de a croi pentru Romania un loc in viata lumii, aparandu-i totodata interesele nationale”. Nicolae Titulescu va fi intotdeauna contemporan si intotdeauna ne va oferi ineditul valorilor perene”. Ca orice roman atunci cand rostim numele lui Nicolae Titulescu incercam un sentiment aparte. Pentru olteni, fara revendicari patetice, rezonanta este speciala. A copilarit, a cunoscut prima iubire care s-a implinit in casatorie, a construit o casa, a avut un mare mentor politic – Paul Bratatsanu, care l-a si propulsat in politica - a avut prieteni - de la cei simpli din sat, pana la oameni de suprafata – aici, in Olt. Iata de ce o asemenea incercare cuprinsa in albumul “Nicolae Titulescu si judetul Olt ”, este salutara. Este un modest omagiu pe care il aducem lui Nicolae Titulescu la comemorarea a 60 de ani de la trecerea in nefiinta. Nicolae Titulescu a recunoscut si slujit o singura suprematie – ROMANIA – si va trai laolalta cu TARA. TESTAMENT: “Las dupa moartea mea, cu exceptia legatului particular facut Academiei Regale Romane prin testamentul autentic cu data de 5 ianuarie 1940, uzufructul intregei mele averi, sotiei mele Caterina TITULESCU, nascuta BURCA. Daca actuala mea sotie pierde aceasta calitate prin divort sau moarte, voi lua alte dispozitiuni cu privire la uzufruct. Daca aceste dispozitiuni n’au fost luate, uzufructul va urma nuda proprietate a averii mele pe care o las, in parti egale, urmatoarelor persoane: Nepotului meu de sora Ion CRISTU(zis Ionel), actualmente Ministru Plenipotentiar si Director al Sectiunei Econimice din Ministerul Regal al Afacerilor Straine; nepotului meu de sora Gheorghe NENISIOR(zis Georgel), si copiilor nepotilor mei: Nicolae CUCLELI(zis Nicky), baiatul Domnului si Doamnei Cucleli, Mariela NENISIOR, fata nepotului meu Colonelul Sergiu NENISIOR, si Sanda NENISIOR, fata nepotului meu decedat Ionel NENISIOR. In sarcina lor, cari au fiecare o cincime din averea mea nuda sau plina proprietate, dupa cum am dispus sau nu de uzufruct; cad datoriile mele. Academia Regala Romana pentru care am facut un legat particular, nu are a plati nici o centima din aceste datorii. Rog pe prietenii mei Alexandru OTTULESCU si Nicolae RAICOVICEANU, precum si pe nepotii mei Ion CRISTU si George NENISIOR sa fie executorii testamentari ai acestui testament si sa-l aduca la indeplinire cat mai repede. Mai impun celor cinci nepoti sau fii de nepoti ai mei obligati de a intretine in mod convenabil mormantul familiei noastre de la Titulesti. In ce ma priveste, cum m’am considerat totdeauna ca un soldat al teritoriilor alipite Romaniei intre 1918 si 1920, doresc sa fiu ingropat la Brasov intr’un loc ceva mai la o parte. Prietenii mei din Ardeal vor stii sa gaseasca un loc potrivit dorintei mele. Take IONESCU sus la Sinaia si eu la picioarele lui, jos la Brasov, pentru repauzul etern, este felul cel mai convenabil si doresc ca locuitorii Brasovului sa accepte rugamintea mea. Facut in dublu exemplar, la St. Moritz-Elvetia, in fata functionarilor Legatiunei Regale a Romaniei la Berna, delegati speciali pentru autentifivarea acestui testament semnat de mine, la 5 ianuarie 1940”. Tanar student la Universitatea din Paris, Nicolae Titulescu, apreciat de profesorul sau ca “unul din cele mai stralucitoare elemente ale Universitati noastre “, va confirma pe deplin, prin tot ce a gandit si a infaptuit in tumultoasa lui viata. La 22 de ani profesor suplinitor la Universitatea din Iasi, la 27 de ani profesor titular la Universitatea din Bucuresti, era pretuit la 30 de ani ca unul din cei mai renumiti profesori universitari ai tari.”Magia verbului sau a iscat si a vrajit pe cei ce au putut sa-i ajute”. Nicolae Titulescu, in bogata-i activitate teoretica si diplomatica, acorda o atentie deosebita respectarii dreptului international public de catre toate statele comunitati statelor internationale. A fost un luptator consecvent pentru triumful “fortei dreptului” in relatiile internationale si pentru inlaturarea “ dreptului la forta “ din aceste relati. Atitudinea lui Nicolae Titulescu fata de legalitatea internationala respectiv obligatia statelor si a celorlalte subiecte de drept internationa public si de a respecta principiile si normele acestui drept si de a indeplini intocmai obligatiile internationale, asumate in mod liber este expresia conceptiilor sale democratice asupra rolului dreptului, in general, si a dreptului international, in special in viata omenirii. Glasul lui Titulescu s-a ridicat statornic si ferm intru apararea nevoii de pace a tuturor tarilor, sustinand cu statornicie teza dreptului vital la pace al tuturor popoarelor, ca o conditie de neinlocuit a prezervarii libertatii si unitatii lor, a afirmarii spiritului si fortelor creatoare, a implinirii aspiratilor lor de progres economic si social. Afirmarea si promavarea de catre Titulescu a dreptului la pace al tuturor popoarelor a indivizibilitatii pacii si securitatii, a necesitatii unei paci globale si drepte, a unei actiuni organizate, generale, constructive si morale in serviciul pacii, recunoscand dreptul tuturor statelor, tuturor popoarelor, de a participa la o asemenea opera, explica larga audienta a pozitilor pe care diplomatul roman le-a exprimat, in numele Romaniei, de la tribuna Organizatiei. Conceptia lui Titulescu despre lume si in special gandirea lui social-politica reprezinta un ansamblu de rationamente si de idei progresiste, asezate intr-o surprinzatoare inlantuire logica si ancorata profund in viata nationala si internationala. De aceea, opera sa stintifica si politica, chiar daca este expresie a framantarilor de idei specifice primelor patru decenii ale veacului nostru, pastreaza trasaturile ei fundamentale numeroase elemente care o fac mereu actuala. Componentele care definesc gandirea lui nu sunt inchegate intr-o tesatura de rationamente si teze sistematic legate intre ele ci in mare parte sunt risipite pe toata intinderea operei sale. Ele permit insa realizarea unei ample sinteze in care sa se imbine armonios continutul teoretic al gandirii eminentului diplomat cu metodele aplicarii ei practice. In esenta conceptiei sale teoretice, Titulescu ne apare un adept al curentului idealist in filozofie. Titulescu nu concepea ca oamenii sa manifeste doar o tendinta pasiva spre frumos si bine. Dimpotriva, el considera ca misiunea oameniloe este sa creeze binele si frumusul, atragand atentia ca aceasta creatie nu este posibila fara lupta. Prin intermediul luptei se putea atinge acest ideal, care, potrivit conceptiei marelui diplomat “nu face deosebire intre spirit si materie” Titulescu era desigur stapanit si de credinta in “doctrinele si disciplinele bisericii ortodoxe” de la care nu s-a abatut nicodata. El isi marturiseste convigerile religioase in fata trimisului Papei la Bucuresi, caruia ii decalara : “Sunt, Monseniore, un credincios. Apartin bisericii ortodoxe autocefale romane si inteleg sa nu ma abat niciodata de la doctrinele si disciplinele ei ” Titulescu vedea in spiritualitatea vietii “un izvor de morala, de actiune si de ideal in raport cu opera materiala de toate zilele”. El considera ca oamenii, pornind de la lumina pe care credinta o aprinde in ei, ajung la “o comunitate absoluta de sentimente” datorita faptului ca mai presus de contingentele terestre “exista un lucru superior tuturor celorlalte” si ii aproprie strans “unitatea religiei lui Christ”. Titulescu se inscrie in istoria vietii internationale interbelice si, ca atare, a Societatii Natiunilor, ca un campion al luptei pentru scoaterea razboiului si a propagandei de razboi in afara legi. Intemeindu-se pe experienta istorica a poporului roman, pe o profunda cunoastere a istoriei relatilor internationale, Titulescu a refuzat in mod categoric pseudoteoriile celor care afirmau caracterul organic al razboiului, incercand sa-l acreediteze ca o lege a devenirii umane.